In SUA, o televiziune comerciala, cat de mica sau de nisa ar fi, are doua mari scopuri:
1. sa serveasca publicul
2. sa faca profit.
Principiul se aplica la orice alt format media. Presa, intr-o democratie vie si educata, nu-si poate permite sa devina goarna unui partid sau a unui patron. E adevarat ca exista derapaje, la New York Times de exemplu, e drept ca CNN are o cheie de interpretare pro-democrata, in timp ce FoxNews e pro-republican. Dar cele doua reflecta doua audiente diferite si reale intr-o America profund divizata politic.
 
In Romania, Antenele si Realitatea (asteptam si televiziunile domnului Patriciu) nu servesc un public real, ci interesele politice ale patronilor. Da, stim ca Vantu "nu intervine niciodata in politica editoriala", de ce apare atunci tot mai des in ultima vreme in interviuri foarte virulente la adresa lui Basescu? Este o viziune personala, pe care angajatii sai nu sunt obligati s-o respecte? Le-a pierit atunci bunul simt angajatilor sai? Nu mai stiu judeca un subiect real de unul fals si pur politic?
 
Horia Roman Patapievici analizeaza starea presei romanesti in editorialul de azi din Evenimentul zilei:

"Epoca televiziunii promoveaza la cele mai
inalte cote de rating acest tip de teleast, care, desi nu este ales de
electorat (ci e numit de patron), face politica cot la cot cu
politicienii, fara, fireste, a suporta riscurile electorale ale
acestora. Pe seama obsesiei politicienilor de a-si face imagine, presa
de televiziune tinde sa se substituie dezbaterii parlamentare si sa
acapareze tot spatiul public: astfel, cum deja se vede peste tot,
dezbaterea se petrece numai la televiziuni, iar actele guvernarii par a
fi provocate numai de intrebarile teleastilor. Fara prezenta unei
camere de filmat pare a nu mai exista realitate, caci fara televiziuni
nu mai exista spatiu public.

Aceste cateva constatari sunt perfect ilustrate de evolutia
scandalului à€žafacerea biletelulà€, in care conflictul dintre cele doua
palate a fost escaladat in mod esential prin reactiile politice
provocate de presa. Presa s-a dovedit mai puternica decat guvernarea,
dar nu intr-un sens democratic, cum i-ar fi placut lui Jefferson, ci
intr-unul patologic. Din depozitara doar a mecanismului prin care se
formeaza opinia publica, presa de televiziune s-a erijat in sursa a ei.

Prin omniprezenta si ingerinta abuziva, moderatorii de televiziune
au reusit sa se substituie cu succes societatii, inoculandu-le
telespectatorilor si politicienilor ideea ca numai ei si opiniile lor
reprezinta veritabilul interlocutor al guvernarii: primilor li s-a
sugerat ca nu mai trebuie sa-si formeze o opinie, ultimilor ca nu au de
ales. Trinomul à€žpresa-societate-politicaà€, obligatoriu intr-o societate
normala, s-a transformat in formula schioapa à€žpresa-politicaà€, din care
societatea, ca sursa legitima a opiniei publice, a fost eliminata. In
acest mod, sursa legitimitatii politicii a ajuns sa fie doar presa, iar
a presei doar politica, societatea incetand sa mai fie obiectul presei
si subiectul politicii.

Numai in acest mod s-a putut ajunge in ultima luna la alianta
nefireasca intre moderatorii de talk-show-uri politice si politicieni,
angajati impreuna, peste capul societatii, la facerea si desfacerea
politicii."
 
Va amintiti de  definitia data de Voiculescu opiniei publice? "Opina publica e presa". Mai ales accea pe care o controlam noi.

 

 

Spune mai departe

Daca ti-a placut aceasta insemnare, atunci nu uita sa te abonezi la RSS feed!