Pentru observatorii straini, revenirea treptata a cainilor vagabonzi in Bucuresti se incadreaza perfect in imaginea unei Romanii care se abandoneaza vechilor metehne in loc sa continue reformele dupa aderarea la Uniunea Europeana, scrie Romania libera citand un articol din Frankfurter Allgemeine Zeitung intitulat "Intoarcerea cainilor vagabonzi".

Dintr-o observatie prozaica, imaginea cainilor vagabonzi este proiectata asupra deficientelor clasei politice romanesti: 

Daca acum doi-trei ani, cainii vagabonzi abia puteau fi vazuti, dupa masurile energice luate de primarul general Traian Basescu, acum noul primar general a lasat fraiele din mana, iar cainii au recucerit orasul, de parca ar dori sa se integreze in tabloul regreselor inregistrate de Romania la finalul primului sau an de membru UE.

Puterea este in Romania in primul rand o sursa de venit, iar asta incepe cu guvernul Tariceanu, unde cinci ministri s-au prins pana acum in plasa Departamentului National Anticoruptie (DNA) si continua cu judecatori, inalti functionari si ofiteri pana la rangurile inferioare ale ierarhiei.

Comunismul, in viziunea lui Andrei Plesu, “a stimulat si imbogatit enorm coruptia, pentru ca este un sistem care scoate ce e mai rau din oameni. (…) Intr-un spatiu in care minciuna a avut timp de 50 de ani o prezenta atat de autoritara, te imbolnavesti, este ca o otrava. Am invatat sa gandim dublu, sa mintim si sa ne prefacem. (…) Avem o falsa relatie cu legea, pentru ca in comunism singura metoda de supravietuire era sa o ocolesti. Statul era un inamic si este perceput in continuare ca inamic. Minciuna era cotidiana, iar coruptia un mod de supravietuire. Nu existau sentimente de vinovatie. Aceste lucruri nu pot fi uitate asa rapid, ele ne-au intrat oarecum in sange. Nu ne grabim sa schimbam situatia, pentru ca am invatat sa traim asa.”

Va reusi societatea romaneasca sa se debaraseze de cainii vagabonzi din spatiul public, intreaba jurnalistul german. Plesu e sceptic, observand la romani o “paralizie a reflexelor normalitatii”. Cateodata are impresia ca “nimic din ce spui sau scrii nu mai are impact in viata publica. Poti face orice, poti tipa sau te poti sinucide, nu se intampla nimic. Totul e absorbit de o substanta moale de neutralitate. Aceasta tara are o capacitate rafinata de demobilizare. Incerci o data, de doua ori, dar pana la urma renunti.”

Daca ti-a placut aceasta insemnare, atunci nu uita sa te abonezi la RSS feed!