Dum 7 Dec 2008
Made in Romania
Publicata de Imprimatur >> Categorii: Politica
Vazand verdictul dat de Tribunalul Bucuresti in dosarul de politie politica al lui Dan Trancota (PIN), exact in ziua in care Ticu Dumitrescu se stingea dintr-o lume pentru a carei luminare morala a luptat toata viata, nu poti sa nu te intrebi daca nu cumva e ceva fundamental gresit in Romania. Daca nu cumva “Made in Romania” nu e un semn al unei stari constitutive de a-ti da cu stangul in dreptul fara nici un motiv aparent, fara sa te fi fortat nimeni s-o faci si, evident, fix atunci cand nu e cazul.
Argumentele recente in sprijinul acestei idei nu lipsesc din pacate. Cu susul in jos au fost si alegerile pe noul sistem de vot in colegii uninominale, cu susul in jos este si denigrarea comstanta a Monicai Macovei, cu aceeasi inversunare cu care Europa mai civilizata si mai inteleapta se incapataneaza s-o elogieze si s-o laude, cu susul in jos este si viata publica a acestei tari, interesata intr-o mai mare masura de cine castiga la “Dansez pentru tine” decat cine ii sunt alesii si liderii, decat ce valori ar trebui s-o ghideze. Inecata in suvoaie de informatie inutila, care se cerne in cantitati monumentale din paginile ziarelor si de pe sticlele televiziunilor de trust, tara Romania nu isi mai poate gasi reperele in galagia de fond care pune pe acelasi loc violul de la ora 5 cu negocierile pentru formarea viitorului cabinet.
Te intrebi constant de ce este hulit ca un mare dusman “de clasa” un istoric maghiar care sapa prin arhivele comuniste timp de 14 ani de zile, facand o expozitie document care spune clar, alb pe negru, ca in Romania au existat in ’56, mii de oameni care s-au revoltat impotriva sistemului, fiind arestati, condamnati si unii chiar executati. Andrea Varga a venit in Romania, a scotocit prin toate arhivele, a facut expozitia Printre Randuri, a plimbat-o prin toata tara, apoi a dus-o in Polonia si in Cehia, cerand constant casarea sentintelor politice date in acea perioada, pentru ca acei oameni care au luptat si au murit atunci sunt in continuare, dupa legile romanesti, considerati criminali. Lustratia trebuie sa inceapa cu indreptarea greselilor din trecut. Macar a celor care se mai pot indrepta. In loc de intelegere (pe care de altfel, a gasit-o mai mult in strainatate decat aici), Andrea Varga este umilita in presa romaneasca de scandal, este facuta spiona aservita intereselor maghiare, se incearca terfelirea bunului sau renume in cele mai vulgare modalitati cu putinta. Si toate astea pentru ca a spus ca in Romania a existat rezistenta impotriva comunismului, iar acest lucru trebuie celebrat intr-o modalitate care sa lumineze prezentul confuz in care ne zbatem cu totii. O stare tipica de “cu susul in jos” care in Romania nu impresioneaza aproape pe nimeni si care este trecuta la categoria “ce sa-i faci…” printr-o nepasare de-a dreptul ucigasa.
Te intrebi unde e normalitatea intr-o tare in care un candidat in alegerile parlamentare este ales cu 34 de voturi, iar altii, cu zeci de mii de voturi pierd mandate pe care le-ar fi meritat cu prisosinta din cauza unui algoritm de calcul inteligibil doar pentru mintile de statisticieni, sau pentru ca, in unele colegii, s-au cumparat voturi pe ultima suta de metri.
Intre timp, in vreme ce aceste aberatii constitutive macina carnea normalitatii unei societati prea suferinde deja, tara Romania isi vede de cumparaturile in marile lanturi de retail, se inghesuie sa-si ia televizoare la oferta, pentru a urmari in format HD balacarelile analistilor si luptele pentru notorietate ale unor nulitati de showbiz, se bate pe decoratiile kitsch si trendy pentru Craciun, in loc sa-si impodobeasca bradul cu ganduri respectuoase fata de amintirile celor care au murit in decembrie ’89 pentru dreptul la cumparaturi cu ghiotura al poporului roman. Iti vine sa crezi ca toate mortile intamplate in acel decembrie suficient de indepartat pentru ca generatia liceenilor de acum sa nu stie ce a fost aia “comunism”, au avut loc pentru ca natia sa poata cumpara linistita tot ce isi doreste, sa se indatoreze in credite ipotecare insolvabile pe la toate bancile si sa isi ia masini peste masini, pentru ca o bicicleta este inca asociata in mintea celor care au acum peste 30 de ani cu memoria regimului de triste amintiri. Desi Europa departata se da pe bicicleta cu bucuria unui copil si incurajeaza asta ca fiind perfect normal. Si este!
In tara Romania, lucrurile sunt cu susul in jos. Tranzitia la democratie a fost declarata incheiata, insa tranzitia la normalitate este departe de un liman. O demonstreaza cu prisosinta cruda ironie a sentintei date in cazul lui Dan Trancota, in ziua mortii lui Ticu Dumitrescu.
Daca ti-a placut aceasta insemnare, atunci nu uita sa te abonezi la RSS feed!