Cine credea ca anul 2009 in tara Romania nu are cum fi mai nesuferit (crize, devalorizari, falimente, lipsa de fonduri, datorii, disponibilizari, decizii politice cel putin dubioase etc) este rugat sa se pregateasca pentru inca o "opera magna", mostenita, de altfel, de la guvernarea ce si-a incheiat mandatul in 2008.

Din 20 ianuarie, adica de azi, Legea nr. 298/2008 privind retinerea datelor generate sau prelucrate de furnizorii de servicii de comunicatii electronice destinate publicului sau de retele publice de comunicatii incepe sa-si faca vizibile efectele continute in prevederile sale.

Ce spune aceasta lege in esenta? Ca furnizorii de servicii de telefonie si internet sunt obligati sa stocheze timp de sase luni in bazele lor date referitoare la toate apelurile efectuate, la toate sms-urile trimise, la toate mailurile expediate de catre clientii lor. Toti clientii. Prin "date referitoare" legea intelege urmatoarele, conform Capitolului II (Retinerea datelor) art.4 si 5, numarul celui care efectueaza un apel, cat si numele sau si adresa, numarul, numele si adresa celui care primeste apelul.

In cazul comunicatiilor via internet (telefonie si servicii de e-mail), identificatorul/identificatorii alocat/alocati utilizatorilor, nume, adresa abonatului sau utilizatorului inregistrat, IP-ul, identificator de utilizator sau numarul de telefon la momentul comunicarii.

SMS-urile nu sunt nici ele date uitarii. Beneficiaza de acelasi tratament (cine, cui, cat, cand, unde). Trebuie spus ca prevederile pentru stocarea datelor referitoare la telefonie stipuleaza intrarea in aplicare a conditiilor stipulate in lege cu data de 20 ianuarie, iar pentru datele legate de internet, incepand cu 15 martie. Iar continutul comunicarii ramane secret mai departe, chiar daca datele despre comunicarea respectiva sunt prelevate "de pe teren". 

 

Acestea fiind spuse, putem incepe sa ne enervam sistematic, pe puncte:

1. O lege de acest fel ar avea cum-necum mai mult inteles intr-o tara ca Statele Unite, dupa 11 septembrie, cand era vital sa se poata urmari comunicatiile suspecte care puteau conduce la descoperirea unor celule active ale retelelor de terorism. Insa stim cu totii ce scandal imens a starnit extrem de contestatul Patriot Act, sustinut de presedintele de atunci G.W. Bush.  Intrebarea ar fi: ce rost are o lege asemanatoare intrucatva in Romania, unde pana acum, "atentatele" au frizat penibilul si prostul gust (calimara de cerneala aruncata in fata lui Emil Constantinescu, cusma de astrahan sifonata a lui Ion Iliescu) si unde pana in acest moment, nu exista  - cel putin la nivelul formal, declarativ, al autoritatilor - nici retele de crima organizata, nici mafia asasinatelor, cum se intampla la vecinii bulgari, nici alte amenintari iminente privind securitatea nationala venind de la surse externe sau interne bine identificate si clar delimitate.

2. In afara de a incarca sistemele operatorilor de telefonie si internet cu mormane de informatie timp de 6 luni in eventualitatea ca cineva s-ar putea sa aiba nevoie candva de un numar de telefon, de un desfasurator al apelurilor sau de datele de identificare ale abonatilor, cum se explica necesitatea stringenta fix in acest moment a unei astfel de masuri legislative? 

3. Legea, asa cum se arata, in Capitolul 1 (Prevederi Generale), a fost facuta pentru a putea oferi "autoritatilor competente" (in acest caz, MIRA, Ministerul Public, SRI si SIE) legitimitatea de a face cercetari, de a descoperi si de a urmari "infractiunile grave". In acest caz, nu putem decat sa admiram entuziasmul serviciilor de informatii care se inhama la studiat toate comunicatiile poporului roman, prin telefon sau internet, pentru a-i descoperi in final tot pe cei care oricum sunt pe listele negre ale spagilor monumentale si au dosare babane in procese de coruptie care ne fac in continuare de ras in fata celorlalte membre UE. Este greu de crezut ca serviciile nu au deja tone de date despre adevaratele "infractiuni grave". Este si mai greu de acceptat ca cineva din SRI, de exemplu, spera sa dea lovitura prin spionarea asidua a comunicatiilor Tusei Florica din Urlati, sa zicem, cu fiul sau fiica, plecati in Spania sau Italia, la munca de jos, pasibili, desigur, de suspiciunile cele mai indreptatite cu privire la incalcari grave ale ordinii de drept in tara Romania.

4. In afara de a starni stupoare, o jena mentala permanenta, stiind ca nu mai poti da un "send" unui e-mail personal sau un telefon fara sa nu ti se fi inregistrat toate datele despre acest gest care apartine eminamente "spatiului privat" al individului, in afara de a-l avea pe Big Brother sufland dizgratios si explicit in ceafa tuturor, care sunt totusi temeiurile de existenta si legitimitate ale acestei legi? In conditiile in care, in orice tara civilizata, pe timp de pace, comunicatiile pot fi urmarite numai cu incuviintarea unor foruri juridice care au examinat dosarele de sesizare si de explicitare a amenintarilor iminente in anumite situatii, puse la dispozitie de serviciile de profil! Am intrat cumva in stare urgenta nationala si nimeni nu stie? Suntem in razboi? De obicei, lucrurile astea se anunta, sunt publice, se stiu de catre toata lumea.

5. Ne intoarcem la Securitatea de pe vremea lui Ceausescu? Memoria istorica a poporului roman, oricat de firava si puternic manipulabila ar trebui sa acceseze dosarul "decembrie ‘89" si sa isi reaminteasca faptul ca printre beneficiile majore ale rasturnarii regimului comunist era si cea a eliberarii de sub apasatoarea umbra neagra a omnipotentului si omniprezentului serviciului de informatii de atunci. Oare chiar atat de mare este nepasarea si impertinenta clasei politice romanesti pentru a-si permite sa legifereze o asemenea monstruozitate legislativa, total aberanta in forma actuala? 

Si enervarile sistematice pe marginea nonsensului  ar putea continua, insa celulele nervoase au un numar limitat si merita pastrate si pentru alte momente. Cert este ca actuala lege 298/2008 in forma pe care o are in acest moment este de o inspaimantatoare inutilitate, sfideaza orice urma de bun simt politic si deschide pur si simplu usa santajelor cu dosare in mediile de afaceri in folosul unei clientele politice. Probabil ca acesta este si scopul subliminal, de citit printre randuri, al celor care au elaborat o astfel de desantare pe care Parlamentul ce si-a incheiat mandatul in 2008 si-a pus pecetea si binecuvantarea. 

Spune mai departe

Daca ti-a placut aceasta insemnare, atunci nu uita sa te abonezi la RSS feed!